Liturghia Credincioșilor

Luni, 26 ianuarie 2015, 30 de tineri alături de părintele Dan au continuat să parcurgă drumul de cunoaștere a Sfintei Liturghii, de această dată cu a doua parte, numită și Liturghia credincioșilor. 

Am început cu o recapitulare a informațiilor învățate săptămâna trecută, presărată cu completări. Prima parte a Liturghiei este numită și a Cuvântului, pentru prezența versetelor din psalmi, a Apostolului și a Evangheliei.  

Partea a doua are în centrul ei împlinirea a ceea ce a zis Domnul Iisus Hristos, adică a frângerii pâinii.

Momentul cu care începe cea de-a doua parte este Heruvicul, numire care vine de la o ceată a îngerilor, cea a Heruvimilor. În timpul cântării la strană a Heruvicului, părintele se roagă pentru prima dată, pentru el însuși, cel care duce jertfa noastră a credincioșilor, la Altar. Noi, închipuim aici pe pământ ceea ce sunt Heruvimii în ceruri. De fapt, este vorba de o chemare, de a deveni cât mai duhovnicești, de a ne lepăda grija cea lumească și de a aduce laudă Lui Dumnezeu precum fac neîncetat îngerii în ceruri. Cântare întreită, adusă atât Tatălui, Fiului  cât și Sfântului Duh.

Apoi, ieșirea cu Darurile, de la Proscomidiar spre Altar, prefigurează drumul triumfal al Mântuitorului. Spunem cinstite Daruri și nu sfințite deoarece doar în momentul Epiclezei vor fi sfințite. 

Tot în cea de-a doua parte a Liturghiei credincioșii împreună cu preoții slujitori rostesc Crezul, care este o mărturisire de credință.

Ni s-a explicat ce înseamnă Epicleza, momentul cel mai important din Liturghie, când asupra darurilor se pogoară Duhul Sfânt, prefăcându-le în Trupul și Sângele Domnului Iisus Hristos.

A fost o seară în care cei prezenți au primit din plin explicații referitoare la cea mai importantă dintre Tainele Bisericii, și încă s-ar mai putea spune multe.

După o scurtă pauză de o săptămână, vom continua cu o cateheză dedicată inclusiv explicării rugăciunii Tatăl Nostru.

Vă așteptăm!

P.S. Luni, 9 ianuarie, se va face proiecție de film, Unconditional, în biroul alăturat.

Despre Liturghia Catehumenilor la întâlnirea tinerilor

Luni seara, 26 ianuarie 2015, o parte însemnată a grupului parohial AMD (mai exact 33 de tineri), l-am încolțit pe părintele Dan, în biroul dedicat întâlnirilor, fiind doar ochi și urechi, deoarece nasurile noastre era deja ațintite spre ce urma să vină, mirosind a nou pentru majoritatea.

Privitor la tema întâlnirii, momente ale Sfintei Liturghii ( sunt recunoscute 3 feluri de Liturghii, așa zise ale Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur și Liturghia Darurilor, a lui Grigorie Teologul) și îmi permit să vorbesc în numele multora dintre tineri, ne-am pus întrebarea despre cum am putea deveni sentimentali și diafani după o amintire care nu îți aduce aminte de nimic?! Și chiar dacă rămânem sau ieșim afară din biserică, în timpul Sfintei Liturghii, să ne simțim cuprinși de o vagă tulburare, ca o scorbură fără cuib… și asta deoarece, poate nu știm câte ar trebui despre Sfintele și Dumnezeieștile Liturghii.

Așa că ne-am sporit atenția spre ascultare și, mai concentrați ca la cursuri, mai treji poate ca până acum la slujbe, ne-am dedicat spuselor părintelui care, cu sonorități de cristal a început totul de unde era firesc: de la „binecuvântare”.

Ni s-a vorbit la început despre „binecuvântare”, de la proveniență la semnificație, ce sens duhovnicesc îmbracă aceasta, în cele două forme în care poate apărea, adică „binecuvântarea mare” și „binecuvântarea mică”. O „binecuvântare mijlocie” nu există, așa că vom lăsa mijlocirea în seama Duhului Sfânt !

Pe parcursul întregii întâlniri ni s-au expus, într-un mod lipsit de trecerea cu vederea a celor mai mici detalii, momente cheie din prima parte, Liturghia Catehumenilor (catehumen – cel care se pregătea să devină creștin), cu punctarea atentă a fiecărui moment în parte, lăsând loc parantezelor explicative, din prisma datinilor străvechi cât și a adevărurilor dogmatice, îndeosebi întrebărilor noastre pentru clarificări.

Am aflat spre exemplu, că Sfânta Evanghelie, prin coperțile sale, simbolizează pe de o parte Răstignirea Domnului și pe de-altă parte Învierea, fapt pentru care preotul îndreaptă întotdeauna Evanghelia spre credincioși cu coperta Învierii, pentru a le reda speranța.

La fel, ni s-a explicat motivul pentru care nu se mai rostesc unele fraze ca mai demult, sau poate doar pe la unele mănăstiri, în funcție de slujitorii acestora și ce semnifică Sfânta Liturghie: dacă de la părintele Dorin am aflat că Liturghia constă într-o etapizare a evenimentelor din viața Mântuitorului, părintele Dan ne-a spus că Liturghia semnifică o mulțumire adusă Acestuia.

Fiecare rugăciune, moment, pas, era creionat cu grijă și ordonare pe planșa din fața noastră, părintele dezlipindu-și din când în când degetele de pe marker pentru a se putea face mai ușor înțeles, mai ales când în mințile noastre se întrezăreau incertitudini despre tradiții străvechi, contradicții teologice sau obiectivitatea dogmei ortodoxe.

Întrebări au fost despre statul în genunchi sau „drepți ascultând Sfânta Evanghelie” și alte nelămuriri. Am înțeles necesitatea unei participări active din partea fiecărui credincios, de la începutul la sfârșitul slujbei, lăsând la o parte alte rugăciuni sau canoane personale pentru a fi rostite înafara Litughiei.

Lăsând aprinsă veioza mântuirii, părintele Dan și-a exprimat dorința pentru viitor, că ar fi binevenită o binecuvântare de a explica pe viu, în biserică, cu ușile altarului deschise tinerilor, această parte incipientă, a catehumenilor.

Cert este că, antene invizibile ne-au făcut să tresărim ori de câte ori ni se răspundea întrebărilor lansate și fixațiile ce ne dădeau târcoale până atunci, reușeau să se risipescă.

Mai apoi, pregătit de plecare, părintele a îndreptat spre noi un chip nou, așteptat de altfel, pe care se ițea unda unui surâs, ca o geană de dimineață. Nu știu câți dintre noi nu vor aștepta următoarea întâlnire, pentru ca lucrurile ce le vom afla să se amestece din nou binevenit!

Paul Văleanu

P.S. La Sfârșit i-am sărbătorit pe vitejii acestei luni și zilei de luni, Rebecca, Oana și Călin, oferintele tradiționale tricouri inscripționate, cântări de „La mulți ani” și Doamne ajută !

Continuăm șirul întâlnirilor lunea următoare !

Pregătirea pentru Slujba Sfintei Liturghii

Seara de 19 ianuarie 2015 a fost una mai specială. Părintele Ielciu Dorin s-a ținut de promisiunea făcută săptămâna trecută și a venit să ne arate cum se săvârșește Proscomidia celor 22 de tineri prezenți.

Poate mulți dintre noi nici nu știam de existenta acestei Slujbe, deoarece ea se săvârșește în Altar, înainte de Sfânta Liturghie. Așa că, această întâlnire a fost binevenită.

Am aflat deci, cum se pregătește  pâinea și vinul din Sfântul Potir, care devine Trupul și sângele lui Hristos și din care ne-am împărtășit cu toții cel putin o dată, în cadrul Sfintei Liturghii. Am privit cum Părintele a tăiat bucațele din prescură : o bucată mai mare, Agnețul, pentru Trupul lui Hristos, apoi bucațele mai mici, numite miride ( pentru maica Domnului, Cetele Sfinților, conducătorii Bisericii, conducătorii Țării si pentru cei vii..adică printre care și noi). Ne-a uimit să aflăm că în Potir se afla și o bucățică de prescură cumva cu « numele nostru » pe ea.

La fiecare pas, Părintele se oprea și ne explica rostul fiecărui gest, rolul rugăciunilor rostite si ne răspundea la toate întrebările pe care le aveam. Am aflat, de exemplu, că fiecare rugăciune rostită la această Taină, nu au fost inventate. Toate sunt fie fragmente din Noul testament, fie din Vechiul testament.

La încheierea Proscomidiei, Părintele ne-a făcut un scurt istoric al acesteia. Am văzut că pregătirea Sfintei Împărtășanii era în primele veacuri foarte simplă, deoarece atunci creștinii pur și simplu frângeau pâinea și beau vinul. Cu timpul, aceasta a devenit mai complexă și ne-a explicat și de ce.

A fost frumos și a fost benefic pentru noi. Mulți dintre participanții grupului nu am fost de mici creștini practicanți. Nu eram apropiați de Biserică. Astfel, acum, încetul cu încetul începem să înțelegem mai multe, astfel încât să nu facem anumite gesturi doar pentru ca « așa trebuie » , ci dintr-un act de voință.

Bineînțeles, seara s-a soldat cu tradiționala agapă, că doar nu toata prescura a fost folosită la Proscomidie. Era păcat să o lăsăm să se irosească :-).

Rebecca Prata

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !

Ne-am rugat, am cântat și-am recitat…

Luni seara, 12 ianuarie 2015, peste 20 de tineri din grupul A.M.D. ne-am rezervat câte un loc în spațiul recunoștinței față de poeți și, am participat la comemorarea acestora printr-un parastas închinat lor. La sfârșitul parastasului, cuvânt ce se va repeta tot mai des, părintele slujitor, Vasile Roman, ne-a vorbit și recitat versuri de-ale poetului nepereche, Mihai Eminescu.

Ne-am retras mai apoi în biroul parohial, unde, la lumină de lumânări, ne-am înconjurat cu emoție, încercând să stabilim o legătură cu împătimiții condeiului. Radu ne-a povestit o istorioară în care un părinte le-a zis celor prezenți că ar trebui să se adune mai des în jurul…cui ?! și toți și-au imaginat felurite ipostaze, numai că răspunsul urma să fie „în jurul parastasului”. Așa am făcut și noi, ne-am adunat în jurul parastasului și acompaniați de sunetele chitării am cântat împreună poezii transcrise în note pe portativ, mai cunoscute și mai puțin cunoscute.

Pentru a serba poezia, repaosul inteligenței, am dat startul căutării siluetelor literare prin cărțile pe care le aveam fiecare la noi și, într-o ordine firească, fiecare tânăr a recitat câte una, două sau mai multe poezii, dintr-o sferă de alegere largă, cuprinzătoare. Astfel, s-a recitat din volume precum „Sfinții închisorilor”, din autori ca Adrian Păunescu, Mihai Eminescu și ceilalți neamintiți în enumerare, momentele lirice culminând cu poeziile proprii, scrise de membrii grupului: Alexandru a venit cu replici poetice chiar la adresa geniului, Eminescu, iar Victor ne-a încântat cu o parte din creațiile sale.

Știm că poeții au nevoie de singurătate și de iubire în același timp, noi am avut nevoie doar de lumina lumânărilor, de parastasul așezat pe masă și de glasuri îmbinate de fiori, emoție și de bucuria recitării, pentru a petrece ore minunate într-o atmosferă atât comemorativă cât și benefică sufletelor.

Bineînțeles că totul s-a terminat cu cântec, din nou, de această dată mai vesel, după aprinderea luminilor încăperii, printre sucuri, ronțăieli și pâine de casă.

Să ne fie spre folos, vă așteptăm la următoarele întâniri cu veselie-n chipuri!

Paul Văleanu

P.S. „Muzica și poezia sunt o rugaciune.” (Simone de Beauvoire)

Concluziile pe tema iubire, căsătorie și viața de familie

După ce Dumnezeu ne-a binecuvântat casele cu belșug și familiile cu iubire sfântă, ne-am reîntâlnit cu sufletele reîmprospătate într-un număr de 22 de persoane.

Am început o nouă filă de jurnal duhovnicesc cu o rugăciune duioasă la lumina timidă a unei lumânări. Am dat slavă și cinste Născătoarei de Dumnezeu cântând din inima Cuvine-se cu adevărat.

De asemenea, ne-am citit eseurile despre iubire și căsătorie, fiecare venind cu o bucățică de puzzle și doar la sfârșit după ce s-au citit toate am privit cu toții aceeași imagine a idealului de dragoste. S-a simțit harul lui Dumnezeu în fiecare lucrare, căci toate au fost scrise în spirit ortodox.

La sfârșitul întâlnirii am încheiat cu o tradiționala agapă în care ne-am descărcat ultimele gânduri, impresii și emoții pe marginea subiectului tratat cu măiestrie și delicatețe.

Câteva gânduri ale tinerilor:

“Toate peste altele au fost de mare folos pentru majoritatea tinerilor, consider și pentru mine la fel prin faptul de a descoperi taine neștiute. 

Mă întorc acum la iubirea mea din poeziile celor care au suferit cu adevărat în dragoste și au simțit-o pe pielea lor.”

“Carmen mergea joi la Maslu la capela spitalului, iar într-o seara Theodor văzând-o pe hol că se îndrepta spre capelă a mers și el. Nu mai merse la biserică de la Paști și acum era prin noiembrie, atunci de-abia așteptând să se termine slujba Învierii. Însă, aici fu cuprins de Harul lui Dumnezeu. La sfârșitul slujbei, îi spuse lui Carmen că nu mai simțise un așa sentiment în viața lui și mai vrea să-l mai simtă.”

“Pentru cel pe care îl iubești niciun sacrificiu nu va fi prea mult, pentru că știi că este bine, ți-ai da viața și ultima suflare pentru el.

Să iubești, să te iubesc este o taină pe care doar Dumnezeu o mai poate înțelege în afară de cele două suflete pereche.”

“Iubirea nu este un lucru ușor. Ea îți poate aduce fericire, dar și durere, zâmbete, dar și lacrimi, împlinire, dar și deznădejde. Pentru toate lucrurile mai puțin plăcute pe care ni le aduce iubirea avem la îndemână iertarea. Căci și Dumnezeu ne iubește pe noi și ne iartă de atâtea ori.” 

“Pe de altă parte unii tot primesc persoane potrivite, în dar de la Dumnezeu, însă aceștia nu știu să le aprecieze și renunță la ele, astfel că timpul trece și ajung să rămână singuri. Așadar, trebuie să fim foarte atenți la tot ceea ce primim în dar de la Dumnezeu, ca nu cumva, din dorința de a găsi ceva “mai bun” să pierdem ocaziile și darurile primite.”

“Deci, dragoste, aș putea să spun că te-am așteptat și te-am căutat. Dacă aș da timpul înapoi aș fi stat fără să te caut, cu siguranță m-ai fi găsit tu.”

“Cred că o căsătorie frumoasă este un dar de la Dumnezeu. Darul apare sub forma unui călător care să te însoțească atunci când tu deja ești călător pe calea Lui. Dacă nu alegi să te căsătorești primești călători care te însoțesc în anumite porțiuni ale drumului, pentru un anumit timp, fiecare având rolul său pentru mântuirea ta. Însă dacă alegi căsătoria, călătorul pereche te însoțește la fiecare pas până la sfârșit.

Cred că în astfel de momente de furtună singurul ajutor vine de la Dumnezeu cel Atotputernic care îți descoperă, dacă îi ceri asta, o taină minunată: voi aveți fiecare câte un ghiozdan în spate, plin de daruri. Dacă el are pelerina pentru ploaie, tu ai provizii de mâncare, dacă tu ai răbdarea, el are îndrăzneala, dacă tu ai voința, el are puterea. De fapt, Dumnezeu v-a echipat cu toate echipamentele necesare drumului și dacă știți să vă folosiți de ele, nu mai contează dacă e soare sau furtună. Iar la sfârșit pașii voștri se vor odihni pe muntele cel sfânt al Lui, la care ați ajuns.”

“E tare important pe cine “alegem” să iubim și la fel de important care sunt limitele iubirii, până unde merge și când se transformă în altceva?

Pare atât de complicat totul, încât aproape ne mirăm că există cupluri și oameni căsătoriți. Eu cred că aici intervine Dumnezeu și că în loc să ne fie frică de sutele de lucruri care ar putea merge rău, ar trebui să ne punem nădejdea în El și să ne rugăm să ne scoată în cale omul alături de care ne putem mântui.”

Teodora Iancu

Tinerii, jocurile și clătitele !

Luni seara, în data de 23 decembrie, tinerii din grupul parohial AMD ne-am reunit acasă la Florin, cunoscut și sub apelativul de Meșteru’, casă cu un aer de han la nevoie de prietenie, pentru a ne bucura și revedea cu toții înaintea marii sărbători a Nașterii Domnului.

Ce întrebări și ce răspunsuri am adus fiecare cu noi, despre cum ne vom petrece Crăciunul, sunt doar câteva dintre discuțiile serii ce s-au amestecat prin camera în care plutea izul de sărbătoare al clătitelor.

Ne-am jucat (dacă tot am dat în mintea copiilor, sentiment greu de înăbușit acum ) jocuri de socializare, extrem de interesante și complicate totodată, deși la început păreau realmente o joacă.

Reacțiile noastre sunt lesne de închipuit și înțeles: un râs, un zâmbet, un icnet în fața surprizei, poate și o oarecare incertitudine în a descoperi tainele ludice lansate de Radu.

În orice caz, am fost cu toții adunați în jurul unui mare „noroc” și sperăm că de acum înainte vom fi cel puțin la fel tineri.

Paul Văleanu

P. S.: Sărbători Fericite și La mulți ani !

Am plecat să colindăm… la Î.P.S. Andrei Andreicuţ

Împreună cu Părintele Dan Hognogi, vineri, 19 decembrie 2014, ceata de colindători a grupului nostru parohial şi-a îndreptat paşii de această dată către Înaltpreasfinţitul Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Într-o atmosferă caldă şi liniştită, glasurile colindătorilor au răsunat pentru a aduce vestea Naşterii Domnului Iisus Hristos prin rostirea colindelor „Slobozâ-ne Gazdă-n Tindă”, „Noi în Seara de Crăciun”. 

Aşa cum îi stă bine oricărei gazde de omenie, Înaltpreasfinţitul Andrei ne-a urat Sărbători cu bucurie şi folos duhovnicesc,  am ciocnit un pahar de vin, iar la final ne-a răsplătit cu cozonac, cu o cărticică cu colinde şi cu un calendar creştin ortodox pentru anul 2015.

 

Colinde colinde e vremea colindelor

Ceata colindătorilor al grupului nostru parohial a strâns din nou rândurile în seara de 16 decembrie şi a pornit la colindat. De data aceasta gazda noastră, de peste mări şi ţări, a fost grupul „Bunavestire”,  al Părintelui Liviu Vidican.

Acolo, colindele erau in toi. Grupul  parohiei Sfântul Alexandru, care a venit și el să îi colinde pe cei de la Grupul Părintelui Liviu, s-a aliat gazdei într-un concert frumos. Aşa că, ne-am alipit şi noi. A fost un concert improvizat pe loc. Am cântat alternativ fiecare grup colindele pe care le-am pregătit, iar apoi am cântat şi clasicele colinde cunoscute de toată lumea. Glasurile noastre au fost acompaniate de chitara lui Bobo și orga Părintelui Claudiu.

Nu erau mulţi oameni in băncile Bisericii, însă, precum spunea Radu, cu siguranta Sfinţii şi Îngerii lui Dumnezeu ne-au auzit.

După mini-concertul nostru, gazdele ne-au invitat la o agapă cu multe bunătăţi, unde am avut ocazia să socializăm şi să ne bucurăm unii de alţii. Apoi, Radu ne-a făcut o surpriză: ne-a dăruit tuturor bilete la un Concert de Crăciun, vineri 19 decembrie 2014.

A fost o seară frumoasă. Vin sărbătorile vin!

Rebecca.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

Cateheza și colinde la Parohia „Sfântul Ilie”!

Luni seara, 15 decembrie 2014, un număr de 26 dintre tinerii grupului parohial AMD am participat la finalul întâlnirilor catehetice din acest an, în cadrul căruia am atins ultima dezbatere, povață, pe tema „IUBIRE, CĂSĂTORIE și VIAȚA DE FAMILIE”, fiind părtași la clipe inegalabile, dacă, ceva perfect, cum au fost acestea, poate fi comparat cu altceva, perfect la vremea lui.

La finele întâlnirii am primit temă de vacanță, de această dată ni s-a propus să culegem, să ne adunăm gândurile, ideile, ce ni s-a părut nouă interesant sau ceea ce considerăm că am învățat din toate aceste cateheze maritale și să le unim într-un eseu.

După aceasta, pentru a ne descărca suplimentul afectiv, ne-am pregătit „săniile” echipate cu anvelope de iarnă și, însoțiți de părintele Dan Hognogi, călăuza noastră spre mântuire, am ambalat renii, pornind spre destinația Parohia „Sfântul Ilie”, pentru a-i ghiftui și pe cei de acolo cu colindele noastre înălțătoare.

„Deschide ușa creștine”, „Iată vin Colindători !” și „Noi umblăm să colindăm” sunt titluri de colinde care descriu literalmente ce am urmărit noi, dar și de această dată, colindele învățate de la A.S.C.O.R. au fost cele ce-au răsunat în Parohia „Sfântul Ilie” ciocănind la porțile sufletești ale tinerilor și ale slujitorilor Domnului de acolo.

Am fost primiți cu bunătate, cuvinte de învățătură din partea preoților slujitori și bineînțeles cu agapă. Întâlnirea s-a încheiat cu reușite poze de grup și nu numai, urmând a ne întoarce spre casele noastre și a ne pregăti pentru seara de marți, când vom colinda Parohia „Buna Vestire”.

Paul Văleanu

P.S. Urmați-ne, colindele urcă mai repede înspre cer când corul e numeros !

Vin colindătorii

La colindat la grupul de tineret „Sfântul Alexandru”

La colindat la grupul de tineret „Sfântul Alexandru”

Luni, 8 decembrie 2014, am avut o seară de colinde la care a fost invitată Lorena Sacalîș, vicepreședinte ASCOR Cluj, pentru a ne învăța câteva colinde tradiționale din arhiva ASCOR. Cei 30 tineri prezenți au fost foarte bucuroși și recunoscători Lorenei pentru ajutorul oferit. Întâlnirea s-a terminat cu sărbătorirea celor născuți în luna decembrie, Corina și Mircea, și cu stabilirea unei noi întâlniri pentru a doua zi, marți 9 decembrie, când am fost invitați la colindat la grupul de tineret „Sfântul Alexandru” de pe B-dul Muncii.

Marți, 9 decembrie 2014, ne-am adunat o ceată de colindători la biroul parohial, unde am făcut ultimele repetiții și apoi am pornit către prietenii noștri de pe Muncii, însoțiți de părintele Dorin. Acolo am fost primiți cu brațele deschise de către părintele Claudiu Melean și de grupul de tineret, din care pe majoritatea îi cunoaștem deja, deoarece am mai avut multe activități împreună. Întâlnirea a debutat cu rugăciunile de seară pe care le-am făcut împreună, apoi i-am colindat și le-am făcut urări de sărbători.

Într-o atmosferă de veselie și voie bună, ne-am prezentat și am jucat câteva jocuri de cunoaștere. De asemenea, părintele Claudiu ne-a făcut o prezentare despre iubirea de aproapele și despre starea de orbire duhovnicească. La final, am fost răsfățați cu o agapă delicioasă cu prăjiturele de post și alte bunătăți. Gazda a fost bună și darnică, deoarece fiecare colindător a primit câte un colăcel și o carte din partea părintelui și al grupului.

Mulțumim celor care au făcut parte din grupul de colindători, dar și grupului de la parohia „Sfântul Alexandru” și părintelui Claudiu Melean!